Procedura de investire a primului-ministru

Procedura de investire a primului-ministru reprezintă una dintre cele mai importante etape din instalarea unui nou guvern și a unei noi puteri de stat și de partid, prevăzută în cel mai mic detaliu în Constituție.

Procedură indispensabilă a transferului de putere de la fostul executiv la cel nou, aceasta constituie, simbolic, modalitatea prin care noul premier își asumă rolul și demnitatea pe care urmează să le exercite în următorii 10 ani.

De regulă, aceasta este etapa finală a instalării noii puteri, cu excepția situațiilor în care schimbarea președintelui coincide cu schimbarea executivului; în acele cazuri, rare de altfel, procedura este urmată de aclamarea noului președinte, atât în cerc restrâns, în sala de festivități, cât și public, în ședință solemnă, în fața întregului popor.

Procedura de investire a primului-ministru demarează odată cu finalizarea etapei precedente, respectiv cea a sacrificării ritualice a membrilor guvernului anterior și a familiilor lor, urmată de canibalizarea acestora de către membrii noului executiv. De regulă, resturile — ceea ce rămâne din vechiul cabinet — se dau la câini.

Procedura se programează într-o zi cu soare, cu o temperatură medie de peste 20 de grade, motivul fiind foarte simplu: candidatul — viitorul premier — trebuie să parcurgă distanța dintre poarta de acces în curtea guvernului și intrarea de onoare în clădirea guvernului în pielea goală, adică dezbrăcat. Sau nud. Distanța nu este mare — aproximativ 200 de metri — dar o temperatură scăzută ar putea genera neplăceri de ordin politic, precum un guturai sau, în cel mai rău caz, o pneumonie, ceea ce ar complica semnificativ etapele ulterioare ale procedurii și activitatea guvernului aflat la început de drum.

Adevărata provocare a acestei runde preliminare este însă alta: candidatul — viitorul premier — trebuie să fie foarte atent, astfel încât să ocolească obstacolele ce în mod intenționat i se amplasează în cale, cu o seară înainte sau chiar cu câteva ore în urmă, obstacole care constau de cele mai multe ori în fecale umane sau de câine, de cele mai multe ori proaspete, produse la fața locului, de către angajații zeloși ai departamentului de protocol al guvernului sau, respectiv, de câinii special antrenați ai departamentului de protecție și pază. Se mai puteau amplasa, la alegere, cioburi de sticlă, pete de ulei sau de acid, pioneze, cuie sau bombe cu ceas, care trebuie să se dezamorseze automat odată ce candidatul — viitorul premier — ajunge la destinație.

După ce candidatul — viitorul premier — ajunge la destinație, acesta este preluat de personalul devotat al departamentului de protocol și îmbrăcat în ținuta de gală, constituită în întregime din haine și elemente decorative de culoare albă, inclusiv lenjerie, pantofi și detalii aparent inutile, precum butonii de la cămașă sau interiorul buzunarelor. I se fac primele fotografii oficiale, în picioare, așezat pe toaletă și întins lasciv pe canapeaua ce va fi ulterior amplasată în biroul său. Este rugat să simuleze că mănâncă din alimentele ce i se pun în față, pur decorative, făcute din ceară sau din latex, de regulă fructe exotice.

Candidatul este dus apoi în antecameră, acolo unde i se instalează ultimele accesorii necesare ceremoniei solemne ce va urma: centura de piele neagră, prinsă strâns în jurul mijlocului și în jurul fiecărui picior cu bandă tip velcro sau echivalente, de care atârnă în față, de regulă pe porțiunea de burtă de sub buric, un falus artificial de culoare roz; coroana de gală, împodobită cu pene de flamingo artificiale, de culoare roz strident; genuncherele și cotierele de gală, de culoare neagră sau de culoarea oului de rață; în fine, i se aplică machiajul, ales de către specialiști în funcție de trăsăturile sale particulare și de fizionomia specifică.

În sala de ședință, cei 12 membri ai guvernului îl așteaptă în picioare, amplasați în fața mesei dreptunghiulare lungi, aplaudând ritmat, în cadență cu melodia ce rulează pe fundal. Aceasta este aleasă în prealabil de către candidat — viitorul premier — din lista temelor muzicale oficiale și nu poate depăși durata de 5 minute. Redarea melodiei se va relua de câte ori va fi nevoie, pe parcursul ceremonialului.

Candidatul va intra pe ușa de gală, deschisă de cei doi membri ai gărzii de onoare care au fost selectați aleatoriu din corpul de elită a apărătorilor patriei, trupele de șoc ale regimului, create special pentru sarcini pe care, în alte circumstanțe, nicio persoană întreagă la cap nu le-ar fi îndeplinit.

Transmisiunea directă pe toate posturile și canalele online și offline începe în clipa în care se deschide ușa, muzica ceremonială fiind intonată și în format exclusiv audio, pe dispozitivele compatibile. Camerele, atât cele fixe, cât și cele mobile, plasate pe drone, se vor poziționa astfel încât să îl prezinte pe candidat — viitorul premier — ca având o înălțime ieșită din comun, depășind cu mult pe cel mai înalt membru al cabinetului. Această sarcină se poate dovedi extrem de dificilă, dar personalul de specialitate a stabilit o listă de 10 soluții tehnice posibile care implică (sau nu!) modificarea digitală a imaginilor. Rezultatul va fi întotdeauna același, în sensul că publicul — populația statului, și nu numai — va păstra începând cu acel moment o imagine cvasi-supranaturală a personalității și fizionomiei viitorului premier.

Și iată că transmisiunea TV începe, cu câteva secunde înainte de transmisiunea în mediile digitale, ceea ce este absolut normal date fiind condițiile tehnice. Stema ocupă în totalitate fiecare ecran în parte, indiferent de dimensiuni, acompaniată de imnul de stat, redat în format de 8 biți, ca să nu consume în mod inutil spațiul de emisie, fie el analog sau digital. Imnul este redat de 3 ori, de la cap la coadă și de la coadă la cap, până când primele imagini oficiale își fac apariția pe toate ecranele patriei. Camera se îndepărtează cu lentoare dramatică de fondul alb lăptos pe care după câteva secunde bune îl identificăm ca aparținând ușii masive, din două bucăți. Vedem parțial mâinile celor doi membri ai gărzii de onoare care se chinuie să tragă de mânerele de aur masiv. Acum pe centru începe să domine culoare roșie, anume covorul care acoperă în totalitate holul impunător prin care numai primul-ministru are dreptul să circule (ceilalți miniștri având intrări separate, fiecare conform portofoliului). Tensiunea crește odată cu volumul melodiei alese de candidat, care se întrevede undeva în fund, un punct alb în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai mult de obiectiv.

Vedem acum că acel punct are și extremități, greu de determinat dacă sunt mâini, picioare sau altceva, care se agită spasmotic în sus și în jos, în dreapta și în stânga, pe ritmul melodiei care acum a depășit, ca volum, limitele bunului simț, exact cum cere procedura. Îl vedem cu se apropie, ne putem da acum seama că este chiar el.

Din spatele camerei se aud din ce în ce mai tare aplauzele membrilor cabinetului, pe același ritm. Încă nu îi vedem, dar conform procedurii, și ei sunt îmbrăcați în ținuta oficială, de gală, adică costum negru, cămașă albă și cravată, la fel, neagră. Pantofi și curea, evident, asortate. Candidatul — viitorul prim-ministru — se apropie din ce în ce mai mult de ușă, și putem observa că mâinile celor doi membri ai corpului de elită încep să tremure. Ușa este, într-adevăr, foarte grea, după cum menționează și comentatorul oficial al evenimentului din studioul televiziunii. De menționat că prezența în palat oricărei alte persoane în afară de membrii și funcționarii guvernului este strict interzisă și se pedepsește cu moartea. Camerele sunt automatizate 100% și controlate tot din studioul televiziunii.

Candidatul își face intrarea prin ușa masivă, moment din care devine, oficial, prim-ministru. Îl vedem acum de sus, dintr-un unghi comod care acoperă o suprafața semnificativă din sala de gală a ședințelor de guvern. Îi vedem pe ceilalți miniștri aplaudând, în vedem și pe el dansând frenetic în fața lor și în jurul mesei. Solemnitatea durează câteva minute, până când premierul dă cinci ture de masă și observăm că începe să transpire. Machiajul i se prelinge ușor pe față, dar asta nu îl deranjează, nu este esențial.

Între timp, ușa s-a închis și cei doi membri ai corpului de elită — trupele de șoc — au părăsit sala, evident pe altă ieșire. Urmează partea a doua a procedurii, cea numită și „cu ușile închise”, pentru că acestea sunt efectiv închise și încuiate pe dinafară, și vor fi deschise — și descuiate — decât după îndeplinirea procedurii.

Pe același ritm și încă bătând din palme, miniștri se poziționează în jurul mesei, între scaunele de tip jilț pe care le vor ocupa pe întreaga perioadă a mandatului căruia oricum nu îi vor supraviețui. Se plasează fiecare cu fața către masă, într-o poziție puțin aplecată, ridicând apoi partea din spate a sacoului astfel încât să își dezvelească posteriorul. Dacă aceasta revine în poziția inițială, există posibilitatea să țină sacoul cu o mână sau cu ambele, astfel încât posteriorul să rămână dezvelit începând cu acel moment.

În urma unui incident nefericit, produs la investirea celui de-al doilea guvern democratic ales, membrii cabinetului sunt obligați să poarte pantaloni propriu-ziși, aparținând aceluiași set precum sacoul, fără să existe posibilitatea să fie îndepărtați sub o formă sau alta în momentul procedurii. Vom continua explicația la momentul oportun.

În continuare, pe același ritm alert, vesel, primul-ministru își continuă dansul în jurul mesei, fiind obligat să staționeze în dreptul fiecărui ministru și, cu ajutorul falusului artificial, să simuleze sodomizarea fiecăruia dintre ei. La rândul lor, aceștia trebuie să simuleze extazul, contactul sexual fictiv trebuind să dureze cel puțin 10 secunde pentru fiecare în parte. Așa se justifică obligativitatea pantalonilor compleți, deoarece la acel moment istoric de tristă amintire, unul dintre noii membri ai cabinetului, profitând de lipsa de detaliu a regulamentului de procedură și de neatenția funcționarilor de garderobă, și-a îndepărtat pantalonii și chiloții exact în clipa în care primul-ministru de atunci se apropia cu falusul de plastic, penetrarea producându-se la modul cel mai real posibil. Și, colac peste pupăză, cum se spune în popor, până ca noul prim-ministru să realizeze ce s-a întâmplat, respectivul membru al cabinetului a juisat, ejaculând violent pe actele de investire care, evident, nu fuseseră semnate încă, compromițând pe această cale întreaga ceremonie.

De data aceasta, ca de fiecare dată începând cu acel incident neplăcut, procedura decurge conform programului. Ambianța este festivă, chiar plăcută. Spectacolul oferit de premier, alături de noii săi colegi, atinge cote neașteptate de audiență, existând chiar rugăminți să se reia turul de sodomizare fictivă a membrilor cabinetului. Se simulează chiar și acte orale, facultative conform regulamentului, dar care sporesc amuzamentul atât al participanților, cât și al publicului spectator de la distanță.

Nou premierul a obosit; îndepărtându-și accesoriile conform ceremonialului și depozitându-le sub masă, îi invită pe noii săi colegi să ia loc.

Muzica se oprește. Pe ușa de protocol, poziționată strategic astfel încât să nu intre în cadru, deci să nu se vadă pe niciuna dintre camere, acum deschisă, intră funcționarii însărcinați cu operațiunile de alimentație și alcoolizare ordonată a membrilor noului guvern: masa festivă poate începe. Premierul semnează actul de investire, iar ceilalți membri ai cabinetului își pun amprenta degetului mijlociu în spațiul dreptunghiular corespunzător numelui fiecăruia. Ceremonia se termină cu fotografia de grup, fiecare așezat la masă pe locul de pe care îi va fi interzis să se ridice pentru următorii zece ani.

Apoi se închină un pahar de șampanie, în cinstea noului cabinet și a poporului, care va urmări apoi înregistrarea zile în șir.

Premierul ia poziția solemnă, de drepți, ridică paharul și rostește, la fel de solemn, aclamația protocolară:

Domnilor miniștri, futu-vă-n cur să vă fut!

Stimați concetățeni, futu-vă-n cur să vă fut!

Membrii guvernului se ridică, toți în același timp, ridică paharul și rostesc, în cor, continuarea aclamației:

Domnule prim-ministru, ba s-o fuți pe mă-ta!

Noul guvern este oficial investit! Trăiască guvernul!

Închiderea emisiei. Stema.

Imnul de stat în format de 8 biți de la cap la coadă și de la coadă la cap.

Sfârșit.

--

--

exterminate all rational thought

Love podcasts or audiobooks? Learn on the go with our new app.

Get the Medium app

A button that says 'Download on the App Store', and if clicked it will lead you to the iOS App store
A button that says 'Get it on, Google Play', and if clicked it will lead you to the Google Play store